Jazz Compas

”Vreau să fac ceva nou de fiecare dată când cânt. Nu are nici un rost să te tot repeţi.” Nils Petter Molvaer

Înainte să pătrund în zona backstage a clubului Alte Feuerwache din Mannheim, mă asigur că pot ocupa masa din colțul cafenelei, unde am făcut primul interviu cu Nils Petter Molvaer, exact acum trei ani. Când am intrat ca să-i semnalizez că sunt acolo, NMP repeta (dacă se poate folosi acest termen) singur cu trompeta, făcând în paralel sampling de voce. Când m-a văzut, a lăsat instumentul și s-a apropiat cu acel zâmbet care mi-a amintit pe loc de primul cuvânt folosit de el în conversația de acum trei ani: open. Un cuvânt care a devenit termen muzical și care pare să definească o atitudine specifică. De atunci l-am auzit mereu, rostit în fiecare conversație sau interviu cu muzicienii nordici, ba chiar și de către primarul orașului Oslo, într-un recent reportaj televizat.

Mai târziu, în fața unei cafele negre, NPM povestește cu simplitatea caracteristică despre muzica sa, despre oamenii cu care a lucrat și despre 1/1, albumul recent lansat împreună cu muzicianul electronic Moritz von Oswald – un album structurat pe un angrenaj ritmic elaborat, în care bătăile electronice procesate cu meticulozitate, elegantele inserturi de trompetă și pauzele pline de așteptare joacă, toate, un rol la fel de important.

La sfârșitul interviului, încercând să pătrund, – pentru a câta oară? – , în misterele creației, îl întreb cu o curiozitate aproape copilărească:  Nils Petter, how do you do it? NPM mă privește câteva clipe și-mi răspunde cu zâmbetul lui bun: I don’t really know.

Adriana Cârcu: Care ar fi cuvântul pe care l-ai folosi dacă ar trebui să definești intervalul de timp scurs de când am făcut primul interviu împreună?

Nils Petter Molvaer: Cuvântul ar fi: scurt. Timpul trece foarte repede în ziua de azi.

Cum ai descrie această perioadă de timp în mai multe cuvinte?

A fost o perioadă interesantă și plină de noi provocări. Am lucrat la foarte multe proiecte, de cele mai multe ori în paralel la două sau trei. Acest lucru se poate dovedi destul de dificil, dar aduce și o anume prospețime.

Ce s-a schimbat în acești ani?

Am mai îmbătrânit puțin și sper că am devenit și mai înțelept (râde). Ambientul meu muzical a fost în continuă schimbare. Am cântat cu muzicieni de cele mai diferite orientări, cum ar fi Jan Bang, Eivind Aarset, Stian Westerhus, Trygve Seim, Trilok Gurtu și Manu Katché, sau cu muzicieni foarte tineri, ca trupa elvețiană Brink Man Ship, și mi-a plăcut fiecare minut.

Noul album, intitulat sugestiv 1/1, are un impact sonic foarte diferit de Baboon Moon, albumul înregistrat cu ghitaristul Stian Westerhus în 2011. Cărei nevoi interioare îi răspunde această tranziţie?

Baboon Moon a fost mai mult proiectul lui Stian decât al meu, deci amprenta lui este mai puternică. 1/1 a implicat mai multă cooperare. Am avut într-o măsură mai mare libertate să mă mișc în direcția pe care o doresc. Voiam să explorez universul sonic dub-tehno de o bună vreme încoace și, într-un fel, colaborarea cu Moritz von Oswald mi-a amintit de anii 90 când ascultam acea muzică și-mi doream să cânt pe ea. Există similarități cu primul meu album, Khmer din 1997, care nu fac decât să arate cât de departe în trecut se află originea acestei intenții. A fost grozav să lucrez cu Moritz, dar privit dintr-o perspectivă mai largă, putem să spunem că acesta este mai degrabă un proiect colateral.

Cum a funcţionat sinergia?

A fost stimulativă într-un mod foarte plăcut. Mi-a solicitat percepția în legătură cu ceea ce fac și cu modul în care mă amplasez într-un ambient muzical, care este simplu și în același timp dens, dar care, dacă asculți cu atenție, vei observa că este foarte profund și extrem de bine structurat. El constă din mai multe bucle de sunet îmbinate într-o manieră foarte elegantă. Provocarea a fost să mă mișc într-un spațiu minimalistic și să nu-l aglomerez cu sunete de prisos.  Asta implică să asculți și să aștepți, lucruri pe care a trebuit să le învăț. Pe de altă parte, trebuie să fii foarte precis, ca să nu modifici nimic, ci doar să-ți găsești propria cale. Am avut 150 de minute de muzică, pe care a trebuit să le reducem la 60 și a trebuit să cântărim multe opțiuni pe măsură ce progresam. Mixajul poate deveni solicitant atunci când trebuie să hotărăști ce să păstrezi și ce să elimini.

În ce măsură se bazează o înregistrare în studio pe improvizaţie și în ce măsură poate fi ea reprodusă în concert?

Acest album s-a bazat, în ce mă privește, sută la sută pe improvizație. Există o serie de teme care apar pe album, cum ar fi cea din „Step by Step”, pe care în concert le folosesc ca punct de plecare. De asemenea, folosesc unele lucruri de pe albumul Solid Ether, care am constatat că funcționează foarte bine în contextul acesta. În afară de asta, concertele vor fi diferite de album și e bine așa, pentru că vreau să fac ceva nou de fiecare dată când cânt. Nu are nici un rost să te tot repeți. Voi face doar câteva trimiteri la teme mai vechi, ca să văd ce se întâmplă.

De-a lungul carierei tale ai scris multe teme frumoase. Ai vreo compoziţie de suflet?

Nu m-am gândit niciodată. Îmi place „Icy Altitude” de pe Hamada. Este un cântec profund melancolic, cu un calm și o precizie care-mi plac. Îmi plac, de asemenea, „Little Indian” de pe NP3 și „On Stream” de pe Khmer, două piese foarte diferite, dar care cred că mă reprezintă într-un fel.

La ce lucrezi zilele astea?

Mă aflu în faza de finalizare a unui proiect de amploare, foarte diferit de Baboon Moon, dar și de 1/1. Lucrez deja de câțiva ani împreună cu o echipă formată din Tord Knudsen la efecte vizuale și Jürgen Lörschen, mixaj, la un proiect cu o serie de elemente noi, care acum au prins, în sfârșit, contur. Un astfel de efect este folosirea pedalei de ghitară pentru sunetul trompetei. Albumul se numește Lucid Dream și este realizat împreună cu Geir Sundstø la coarde, ghitară acustică, ghitară indiană, banjo, Morten Qvenild la clape și Erland Dahlen la tobe, percuție și ghitară. Eu firește că voi cânta la trompetă, dar am să încerc și alte lucruri, cum ar fi coarde și bas. Show-ul va fi ca o cărare ce se afundă în pădure noaptea, cu toate luminile, sunetele și semnalele care sunt menite să te transporte într-o lume onirică. Totul se va întâmpla, bineînțeles, în întuneric. Ne aflăm deja în faza de mixaj și albumul va fi probabil lansat în martie. Mai plănuiesc, de asemenea, să fac un turneu cu un cor norvegian într-o formulă de sextet. Iar după aceea, am să fac o pauză și am să mă odihnesc.

Te afectează succesul în vreun fel? Ce îţi aduce el?

Nu mă afectează pe plan personal, dar mă bucur când văd că oamenii vin și  ascultă ce fac. Dacă nimeni nu ar fi interesat, probabil că m-ar afecta mai mult. Poate că atunci m-aș gândi să fac altceva.

Ce altceva ai face dacă n-ar exista muzica?

Aș fi un grădinar, probabil că unul bun, pentru că-mi place foarte mult grădinăritul. Sau poate că m-aș apuca să studiez antropologia.  Înainte să mă ocup serios de muzică am practicat câteva meserii. Știu să zidesc, pot să izolez clădiri și am mai lucrat și într-o pescărie, dar singurul lucru pe care-mi place cu adevărat să-l fac este muzica.

Interviu realizat de Adriana Cârcu
Fotografii Richard Wayne

Discografie selectivă

Moritz von Oswald, Nils Petter Molvaer, 1/1 (Emarcy, 2013)
Nils Petter Molvaer, Stian Westerhus, Baboon Moon, (Sula Records, 2011)
Food, Quiet Inlet (ECM, 2010)
Nils Petter Molvær, Hamada (Sula, 2009)
Nils Petter Molvær, Re-Vision (Sula, 2008)
Nils Petter Molvær, Remakes (Sula, 2005)
Nils Petter Molvær, er (Sula, 2005)
Nils Petter Molvær, Streamer (Sula, 2004)
Nils Petter Molvær, NP3 (Emarcy, 2002)
Nils Petter Molvær, Solid Ether (ECM, 2001)
Nils Petter Molvær, Recoloured (Emarcy, 2001)
Eivind Aarset, Light Extracts (Jazzland, 2001)
Nils Petter Molvær, Khmer (ECM, 1997)
Bugge Wesseltoft, New Conception of Jazz (Jazzland, 1997)
Marilyn Mazur/Future Song, Small Labyrinths (ECM, 1997)
Masqualero, Re-Enter (ECM, 1991)
Sidsel Endresen, So I Write (ECM, 1990)