Jazz Compas

Rubrica Ideea Saptămânii este o pagină pe care revista Jazz Compas o pune la dispozitia artistilor care doresc sa exprime un punct de vedere, sa publice un articol, eseu, etc. Jazz Compas nu este co-autor la conţinutul acesteia.

–––––––

Ideea săptămânii prezentată de Mihala Garlea

Se cântă jazz și în provincie. Mult și bine.

Despre viața cultural artistică prezentă în inima Iașului (oraș cu profunde trasături academice) se scrie adesea mult, dar mult prea punctual și doar legat de un anume calendar. Despre jazz aproape deloc. Și asta nu pentru că nu ar exista învățați care ar putea să insiste pe această temă sau nu ar exista subiecte, dar parcă Iașul încă dovedește acea ușoară obtuzitate când vine vorba de muzica „negrilor”, acel „haos” apărut în urmă cu o sută și ceva de ani din care uneori „nu se înțelege nimic”, așa cum aveam să aud de la o reputată profesoară de Istoria muzicii, între timp pensionată. Oare cum o fi să nu înțelegi o muzică nouă „multicoloră, viguroasă, evocatoare, la nevoie producând în oamenii copleșiti de presiunea mediului și a condițiilor sociale o senzație de eliberare de obsesiile trecutului”, așa cum aflăm de la Jean-Louis Ginibre, muzicolog, critic de artă?

Recunosc că nu sunt neapărat adepta reîntoarcerii la trecut, așa cum se întâmplă în muzica clasică unde există tendința readucerii vocilor albe și a contratenorilor pe marile scene, cum nu văd nici concerte de jazz în care să se cânte cu banjo și tromboane. Dar oare nu e un farmec aparte pe care nu îl putem înlocui cu nimic? Oare nu cumva acutele din vocile masculine ale Renașterii lui Philippe de Vitry dau și acum fiorul veșnic al nemuririi? Oare nu candoarea vocilor nevibrate ne fac parcă mai capabili de a comunica cu divinitatea? Nu e vocea de înger pe care o poți asculta în tine ori de câte ori primești puterea de a medita? Cât despre jazz…e suficient să ascultăm The Bolden Band (condusă de cornetistul Buddy Bolden) sau Original Dixieland Jazz Band (originală prin maniera „albă” de a cânta). Nimic nu poate tulbura mai tare timpul muzical sau nemuzical decât atmosfera ce se încropește ascultând…

Dar să revenim. Accept faptul că Iașul e departe de București, 400 de kilometri nu-i colea și totuși…

Ce s-ar fi făcut jazzmanii la început de secol XIX dacă ar fi trebuit să cânte doar la New Orleans? Dar ce s-ar fi întâmplat cu muzica de jazz dacă ea nu ar fi spart granițele așa numitului leagăn al jazzului? Sigur, nu compar New Orleans cu București, cu Iași nici atât (și nu din motive politice, sociale, geostrategice, termen pe care îl folosim pe post de tapet în incinta eșecurilor noastre), ci mai degrabă din convingere. New Orleans nu e capitală, dar e cel mai mare oraș din Lousiana, iar de prin anii 1900 a fost așa un soi de gogoașă de Bombicyd (fluturi de mătase) din care și-au luat zborul monștrii jazzului: Buddy Bolden, Jelly Roll Morton, Sidney Bechet, Louis Armstrong, Ellis Marsalis și fiii săi Wynton, Bradford, Delfeayo, ș.a. Iar strada Basin, cu toate amintirile și descătușările ce s-au contopit în muzica de jazz a New Orleansului nu a avut niciodată o soră vitregă la București.

Din Iașul ultimilor 20 de ani (ca oraș natal sau ca loc în care s-au format) s-au desprins și au ales calea „exilului” cel puțin temporar, muzicieni de primă mână (nu doar de jazz), printre care Virgil Popescu, Ion Baciu jr., Luiza Zan, Anca Parghel și alții, alegând o Românie mai frumoasă privită din București sau pur și simplu o altă țară!

Retorică întrebarea „de ce?”. Nu? Nu doar din Iași pleacă artiștii către alte lumi! Discuția e alta: Iașul poate să reprezinte pentru cei ce aleg să rămână aici unul din leagănele jazzului românesc? Și dacă nu un leagăn, măcar o liană de care să te poți prinde într-o joacă deșteaptă a minții și a trupului împărtășind nu doar concetățenilor tăi efervescența de sentimente și nebunii ce se nasc din aceasta muzică, ci măcar tuturor confraților tăi, oameni de jazz?

Muzicienii ieșeni de jazz cântă. Adesea unui public neavizat, dar măcar politicos. Muzicienii ieșeni de jazz scriu. Poate nu cui și unde trebuie. Muzicienii ieșeni de jazz există. Încă mai există.