Jazz Compas

Rubrica Ideea Saptămânii este o pagină pe care revista Jazz Compas o pune la dispozitia artistilor care doresc sa exprime un punct de vedere, sa publice un articol, eseu, etc. Jazz Compas nu este co-autor la conţinutul acesteia.

–––––––

Ideea Săptămânii prezentată de Cătălin Milea
Scrisoare deschisă

Un muzician român de jazz ne scrie că doreşte să introducă materialele publicitare personale în revista Jazz Compas sub forma unor flyere care să fie împărţite odată cu revista. Refuzăm propunerea acestuia, din teama de a crea un precedent nedorit, dar şi pentru că revista Jazz Compas are un design specific, şi nu este un suport de materiale publicitare ci o revistă în sine. Îi facem propunerea de a scrie un articol în schimb, de a face un material care să se integreze organic în spaţiul revistei şi în care prietenul nostru să poată să-şi etaleze şi proiectele proprii pe lângă alte informaţii de interes general.
Mi se răspunde aşa:

“Văd că e o neînţelegere şi apreciez că esti aşa de drăguţ… dar nu înţeleg de ce n-ar merge, fac cuiva concurenţă sau e design-ul „nepotrivit”… hai să fim serioşi, dacă tot ai pornit să faci o treabă cu revista atunci gândeşte-te la toata scena de jazz şi nu numai la „prietenii” şi la interesele tale… sorry, dar treaba e clară… înţeleg că de fapt e revista ta… nu ?”

Mai jos ofer un răspuns detaliat celor care ar putea avea tendinţe similare cu cazul de faţă.

––––––

Dragă muzicianule român de jazz,

Hai să îţi povestesc un pic despre iniţiativa Jazz Compas, pentru că înainte de a trage concluzii, e bine să te informezi mai întâi.

Am început Jazz Compas anul acesta sub forma unui site – cel pe care citeşti acest articol –  jazzcompas.com. Ştim bine că jazz-ul autohton este într-un impas din mai multe puncte de vedere. Impostura şi-a facut loc călduţ pe scenele româneşti din lipsa unei bune informări, din comoditatea sau preferinţele personale ale organizatorilor de evenimente de acest gen.

Pe scurt, era nevoie de aşa ceva, de o platformă prin care eu şi multi alţii, să ne putem exprima, iar publicul să aibă un contact real cu artistul român prin intermediul unei reviste. Ulterior, mai mulţi oameni, în regim de voluntariat au participat la acţiunea începută de mine: muzicieni, critici, fani de jazz. Eu în continuare am dedicat o bună parte de timp şi resurse financiare acestei iniţiative. Fondurile primite de la anumite organizaţii sau festivaluri pentru realizarea ediţiei tipărite Jazz Compas, au fost infime şi insuficiente pentru un proiect de o asemenea anvergură. Volumul imens de muncă depus de atâţia oameni nu poate fi acoperit doar prin contribuţii pentru costuri tipografice. Există oameni care au împărţit reviste din mână în mână, oameni care ne-au împărtăşit din ideile şi entuziasmul lor, există o echipă care a făcut design-ul, care a scris articole, care a făcut corectura, o echipă a gândit un concept solid de la bun început, deci nu este „revista mea”.

Din luna ianuarie a acestui an şi până acum am muncit la acest proiect zilnic.
Multe lucruri ne-au motivat,  fiindcă contează pentru noi.

Contează când oamenii deschid paginile revistei şi imediat ne întreabă: cum pot să mă abonez, de unde cumpăr revista?

Contează că revista ajunge în biblioteca unei comune din judeţul Gorj şi bibliotecarul ne scrie spunându-ne că se bucură de apariţia ei şi că ar dori să primească şi numerele următoare.

Contează că o profesoară dintr-o şcoală rurală în care copiii nu au cărţi, ne scrie că au primit revista Jazz Compas care e citită acum de cei mici.

Contează când cineva care locuieşte într-un subsol de bloc, citind revista e inspirat să ne scrie câteva versuri la adresa redacţiei.

Contează că facem asta cu convingere şi cu pasiune, şi că mergem înainte pentru că eu şi echipa Jazz Compas credem în asta.

Părerile venite dintr-o frustrare personală, aruncate în stânga şi-n dreapta, nu contează.

Te rugăm mult, din respectul pe care îl avem faţă de tine ca muzician, ca prieten, şi pentru faptul că tu şi alţi muzicieni consacraţi ar trebui să reprezentaţi un model pentru generaţiile mai tinere: când faci afirmaţii de genul “revista reprezintă interesele X”, informează-te mai întâi. Nu desfiinţa revista Jazz Compas dintr-o vorbă, doar pentru că nu te promovează cu orice preţ şi sub orice formă. Există o echipă. Discutând cu ei, nimeni nu a fost de acord cu propunerea de a te promova în mod exclusiv.

Nu forţaţi acolo unde uşile vă sunt deschise. Suntem prietenii voştri, o mână de oameni care fac ceva pentru jazz, dar nu oricum, la întâmplare. Avem nişte reguli, principii, pe care dacă nu le respectăm, nu putem face ceva corect şi durabil. Trebuie doar să colaborăm în nişte condiţii democratice, în care nu vă arogaţi superioritatea, şi în care respectaţi părerile unor oameni care vor să ajute. Da, în sensul ăsta suntem foarte serioşi.

Cred că e bine să ştiţi lucrurile astea şi sper că mesajul meu a elucidat care sunt interesele noastre… şi prietenii pe care îi favorizăm…

Salutări şi să ne vedem cu bine!

Cu drag,

Cătălin Milea
…şi alţii care gândesc asemenea