Jazz Compas

Rubrica Ideea Saptămânii este o pagină pe care revista Jazz Compas o pune la dispozitia artistilor care doresc sa exprime un punct de vedere, sa publice un articol, eseu, etc. Jazz Compas nu este co-autor la conţinutul acesteia.

–––––––

prezentată de András Zoltán

Pardon my French…

Îmi dau seama că atât comunismul clasic (cel din timpul războiului rece) cât și comunismul ascuns de acum, din această perioadă în care oficial „capitalismul” este forma economico-socială preponderentă pe glob, au sădit în sufletul majorității oamenilor niște tiparuri de gîndire, niște scheme artificiale.
Unul dintre domeniile în care oamenii percep și gîndesc foarte superficial este arta. În realitate marii artiști din toate timpurile au fost niște oameni profund spirituali, au introdus prin creația lor artistică idei extraordinar de importante în lume, au transpus în operele lor o anumită filosofie, au rezonat cu o anumită spiritualitate.
Doar cine de fapt nu a învățat nimic la școală, deci doar cine duce un soi de subzistență că om, sau cine, la școală (oricât de înaltă a fost ea) a învățat doar niște abstracțiuni despre lume, univers, artă, religie și știință, sumarizând, doar cine nu ajunge (încă) la adevăratele sale valențe proprii de individ, de ființă spirituală, doar acela poate avea o viziune asupra artistului ca fiind un soi de figură mondenă, un soi de marionetă superficială exhibiționistă, care își expune personalitatea, adică aspectul fizic împreună cu poveștile sale menite să facă senzație.
Spun toate acestea pentru că există două categorii de oameni care nu percep a€“ nu pot sau nu vor să perceapă cine este omul din fața lor din persoana artistului pe care l-au văzut într-un context sau altul în mass media sau chiar în realitate:
O categorie sunt intelectualii care nu au reușit să cucerească în viața lor o legătură vie cu lumea și cu ființa lor proprie, cu alte cuvinte, agnosticii și ateii.
O altă categorie sînt așa-numiții semidocți sau neșcoliți, sau cei care pur și simpu nu au reușit să-și înobileze îndeajuns personalitatea, măcar cu ajutorul rațiunii și cu ajutorul unei școliri, măcar materialiste, și care practică o vulgaritate crasă în relațiile lor cu societatea și cu lumea.
Am scris toate acestea după ce am citit de curînd niște comentarii pe youtube din partea unui individ referitoare la apariția mea la o emisiune a lui Oreste. Comentariile se invirteau într-o mare confuzie, omul nu reușea să împace în mintea lui ideea că un muzician (sau, mă rog, așa cum percepea el, un solist al unui grup de rock) poate fi preocupat de spiritualitate a€“ ceea ce la el se exprimă prin a€œcum poate fi filosof un rocker”, ca să sintetizez în termeni eleganți ceea ce acolo era exprimat prin ceva destul de vulgar.
Și, nu în ultimul rînd, observ cu interes viu tendința oamenilor moderni, dezorientați, de a se preocupa în mod exagerat de sexualitate a€“ și de a dori să amestece confuzia personală în acest domeniu cu prejudecăți în ce privește orientările sexuale diverse. Pe scurt, lucru clasic și datând de cîteva decenii: orice artistă este curvă și orice bărbat cu părul lung este homosexual!

Pardon my French…