Jazz Compas

Rubrica Ideea Saptămânii este o pagină pe care revista Jazz Compas o pune la dispozitia celor care doresc sa exprime un punct de vedere, sa publice un articol, eseu, etc. Jazz Compas nu este co-autor la conţinutul acesteia.

——————–

Copyright Sorescu, Marin

Gărâna nu a existat. Și continua să nu fie.
Au existat însă pătimașii rockeri bănățeni și pricepuții jazzmen.
Inspirați în creierul nemărginirii și al uitării de tine.
Plămădeala lor se voia un cenaclu în miez de liniște. Nici așa nu fu să fie.

Astfel Gărâna continua să nu existe.
Nici Charles Lloyd, firește, nu exista.
În schimb, codrii Semenicului, cele Șapte Ape zise Trei și furtunile de după calm.
Și piesa „Gărâna’s Woods” ce vibra latent, așteptând un indian înalt să o săgeteze.

Nici vorba de Zakir. Nici acela nu a existat.
Doar că în ritm de tabla traducea numele de Gărâna – acasă.
Making muzică ! Avea parfum sanscrit, aer sanfranciscan
Și, prin felul cum suna, pe Nordic îl evoca.

Tolstoy, Victoria: firește, e doar o poveste.
Zice-se că ar fi grăit titlul unui mai apoi de văzut film:
In The Middle Of Nowhere. În van, căci nici ea și nici
Ceilalți trebuie că nu au fost într-un loc ce nu există.

Paolo Vinaccia, NPM sau Trygve. Nici gând să fi fost.
Pluteau însă în aerul puternic umbrele lor, pendulând care ce putea,
Un cinel, o trompetă sau te miri ce acordeon.
Totul strict nepământean și nepalpabil.

Un bârlog al lupului Weber sigur trebuie că era.
Altfel de unde să fi răsărit acela în binecuvântata-i aură ?
Pe lângă bârlog, Poiana. Lângă aceea, Codrii.
Deasupra Luna, Piscurile și toți ceilalți ascultători de

Dave Holland, Rypdal, Arild și Abercrombie.
De Scofield, Frisell și FOOD.
Fani cerți de Lars și Leszek.
De Berglund, Öström și poate și de Esbjörn.

Locul acesta trebuia să poarte un nume. Un singur nume.
Pentru loc și mirajul său. Pentru toate umbrele. Pentru că
acolo ar fi scris autorul, dacă și-ar fi sincronizat ceasul… I s-a spus
Gărâna.

de Paul Tutungiu