Jazz Compas

Cvartetul norvegianului Marius Neset – prezent în cadrul Festivalului International de Jazz din Rotterdam, organizat de Jazz International Rotterdam şi Lantaren Vesten, avându-i pe Magnus Hjorth pian, Petter Eldh contrabas şi Joshua Blackmore tobe – conturează un nou look pentru jazz-ul contemporan printr-o muzică cu nuanţe abisale, dramatice dar cu un spirit fresh, energetic şi creativ. Temele interpretate în concertul lor pot fi găsite pe ultimul lor album Birds cât şi pe albumul anterior Golden Explosion.  Am asistat într-adevăr la o explozie de culori, ritmuri, la o muzică extrovertă. Temele exuberante au fost expuse pe rând la saxofonul alto apoi la tenor, uneori combinate în cadrul aceleiaşi piese. Concertul a debutat cu piesa “Birds” (ca şi albumul care-i poartă numele). Deşi în varianta originală orchestraţia acestei piese aducea instrumente precum: flaut, piccolo, tuba, acordeon, trompetă, trombon, corn francez si vibrafon, de aceasta dată piesa a fost expusă în sonoritate de cvartet, a cărei interpretare nu a fost mai prejos. Spre deliciul publicului venit în numar mare la concert, „Birds” ne-a purtat într-o lume a culorilor şi a influenţelor de tip clasic, folcloric, expuse pe groove-uri puternice.

A doua piesă intitulată Portuguese Windmils, pe care o puteti găsi pe acelaşi album, începe decisiv în ‘up tempo’, cu un solo de contrabas de Petter Eldh dezvoltat apoi cu soloul energic al lui Marius Neset şi încheiat pe acordurile abisale ale lui Magnus Hjorth. Actul 3 este Exploziv. Suntem martorii monologului tragic al personajul principal, expus pe 2 planuri, unul grav, dramatic şi unul acut, cu motive moderne, cu o expozitie, în care pianul intervine disonant. Replicile extroverte ale muzicienilor creează o atmosferă exuberantă şi o energie pozitivă ce se resimte dincolo de auditoriul extrem de receptiv.

Dupa ce am parcurs timp de o oră meleaguri jazzistice îndepărtate, atmosfera intră într-un calm universal în care personajele dispar sub lumina neclară, intunecată. Toate mai puţin unul, personajul principal, saxofonul tenor, ce se zăreste paşind usor pentru ultima dată sub lumina albastră diafană a reflectoarelor. Asistăm la monologul final, expus îndelung, a carui notă dramatică ne duce cu gândul la un conflict interior, atmosfera devine din ce în ce mai tensionată când, deodată, ca de nicăieri, intervine personajul lui Joshua Blackmore, la baterie. Monologul conflictual este transpus deodată într-un schimb de replici decisive, în forţă, pe ritmuri moderne şi apăsate. Tensiunea creşte până în punctul în care avem impresia că acest act se va termina dramatic dar, deodata peste toată încaperea se aşează o aură de relaxare. Tensiunea a fost eliberată într-o mare de calm, pe care vin plutind nuanţele romantice expuse în duo de Magnus Hjorth pian şi Petter Eldh contrabas. Totul se stinge usor, lumina dispare în timp ce sala amuţeşte într-un amurg de tăcere.

de Raluca Baicu

_________________________________________________________________________________
Jazz Compas Live pe 28 februarie Sala Arcub