Jazz Compas

Născut în New Orleans în 1877, unul din primii marii muzicieni de jazz, „Regele” Buddy Bolden a refuzat să înregistreze din teama că alți muzicieni vor copia stilul lui de a cânta.

Se spune că atunci cand cânta la trompetă (sau cornet, un alt instrument înrudit cu trompeta) folosea o batistă cu care își acoperea degetele pentru că nu vroia ca muzicienii concurenți să-i ”fure” secretele. Bolden cânta totul „după ureche”, avea un stil propriu și era cunoscut pentru sunetul său foarte robust și improvizația energică. A adus în prim plan instrumentele solistice (clarinet, cornet, trombon) distribuind roluri diferite pentru instrumentele din secția ritmică (contrabas, ghitară, baterie). Prin felul său de a cânta, Buddy Bolden a creat o fuziune interesantă între ragtime, gospel, muzica de marș și bluesul din mediul rural american.

Deși nu există mărturii substanțiale despre Buddy Bolden, fapte despre viața sa continuă să fie pierdute între mit și poveste. Se spune că ar fi fost  frizer de meserie sau că ar fi publicat o foaie de scandal numita „The Cricket”. Există mărturii că trupa lui Bolden a făcut cel puțin un cilindru de fonograf pe la sfarsitul anilor 1890 (una din metodele de înregistrare considerate arhaice astăzi, era digitală a apărut 100 de ani mai târziu) și unul la începutul anilor 1900. Cercetătorul Tim Brooks consideră că acestea, dacă au existat, ar fi fost înregistrate privat și nu au fost niciodată distribuite în număr mare.

Nu există însă înregistrări care să fi supraviețuit, dacă ar fi acceptat sa înregistreze cu siguranță Buddy Bolden ar fi intrat în istorie ca cel mai cunoscut muzician de ragtime (unul din stilurile incipiente din jazz). Trupa sa era printre cele mai bune în New Orleans la începutul anilor 1900. In 1907, la vârsta de 30 de ani, Bolden a suferit un episod de psihoză alcoolică acută. A fost internat la Jackson, Louisiana,  cu diagnosticul de schizofrenie. Acolo și-a petrecut tot restul vieții.

Dacă refuzul său de a înregistra era justificat de teama de a nu fi copiat, asta nu putem ști cu certitudine, însă atitudinea lui ne dă de gândit dacă ne amintim că și marele dirijor Sergiu Celibidache detesta înregistrările și discurile pe care le numea “clătite cântătoare”, fiind vehement împotriva comercializării muzicii. Celibidache era de părere că muzica nu “este”, ea “devine”, trebuie lăsată să ia naştere, să trăiască și să se stingă în momentul respectiv, de fiecare dată din nou și de fiecare dată diferit. “Un disc nu face decât să strice. Pe disc se păstrează tot, numai esenţialul nu” spunea el. Timp de 40 de ani nu au existat înregistrări din concertele sale decât cu foarte puţine excepţii. 

Mulți muzicieni de jazz îl consideră pe Buddy Bolden și trupa sa ca fiind cei care au creat ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de „jazz”. Din păcate, și-a încetat activitatea cu 10 ani înainte ca prima înregistrare de jazz să fie făcută. Indiferent dacă el a fost sau nu „inventatorul” jazz-ului Jelly Roll Morton este unul din cei mai cunoscuți candidați la acest titlu.