Bucharest International „Jazz Competition” – NO COMMENT!

[English version – Pentru versiunea în limba română, în josul paginii]

”Dear Sir,
Dear Madam,
Dear fellow students,

We, the signing musicians, took part in the 3rd Bucharest International Jazz Competition, which took place last year from the 7th – 13th May in Bucharest. Because of the circumstances that we experienced in this competition, we feel like we should make them known publically, or at least amongst those in the musical field, now, that the competition will take place again soon. The following report consists of our own personal experiences and those of other participants from different countries. The Bucharest International Jazz Competition is organised by the company jmEvents.ro.

The organisers plan for participants to be present for the entire duration of the competition (7 days + 1 day beforehand for registering), citing the reason that the running order of the bands is drawn by lots on the first day. Participants must pay an entry fee of €100 per band and additionally for their own travel and accommodation expenses. With regard to accommodation, a specific hotel is recommended by the organisers at a supposed special price of €25 per person per night, which was to be paid in advance. However, a telephone call with the competition office revealed that the rooms on offer were all three-person rooms at a price of €75, and that this fee would be due even if the room would only be occupied by 1 or 2 people. When we expressed our wish to look for a cheaper alternative on our own, the person with whom we were speaking became kind of angry. Other participants have reported similar experiences. Lots were never drawn to determine the running order of the bands. Instead, a predetermined order was read out during the organisational meeting on the first day. What is more, on the same day, we discovered a newly-published edition of a weekly event magazine, in which the scheduled appearances of all competing bands had already been printed.

The organizers had announced on their website that there would be masterclasses, jamsessions and workshops with “international specialists” running alongside the competition. Throughout the entire duration of the event there was no more than one workshop, which was lead by the lead singer of an unknown Dutch group. There were no jam-sessions at all. The rehearsal facilities promised by the organisers were the following: They provided one(!) hall in a theatre, which all 12 participating bands were to share one after the other. There were no amplifiers and no drums, instead only a piano and a P.A. system with two microphones. (In response to the reasonable question how a jazz band could rehearse in such conditions, we got the answer, quotation: “The best rehearsals are made unplugged”.)

 Also in the way in which the competition itself took place appeared some questionable practices. According to the rules, each participating band had to perform twice. One of those performances was to take place in an “unconventional space”. This space was the ‘Hard Rock Café Budapest’, one of the famous chain of restaurants – frequented by a nouveau-riche audience who did not show much interest in the action on the stage. The performances took place in front of guests who were dining and talking to each other.

Generally, there were only one or two members of the jury present (which actually was supposed to consist of four members) – often not even for the entire concert. For the first few days there was not even any water provided for the bands backstage. The technical facilities there (drums, amplifiers, et cetera) were of rather poor quality. Sound checks had to take place early in the morning, before the venue opened. When we came there, we were surprised to find that the competition performances in the Hard Rock Café were advertised in promotional material (flyers, internet) as concerts of a festival entitled “Caffe Festival”.

The main stage was in a civic concert hall, the ‘Auditorium’. There the performance conditions were in general good, but nevertheless huge restrictions appeared: Guitarists were not allowed to put their amplifiers onto chairs, in a raised position, but were told to put them on the floor. (The remarks of the organizer: You could do that kind of thing in a jazz club, there you could tie your amp to your head as far as he was concerned, but here, in a concert hall, a little more respect should be shown.) There was only one large backstage room, in which the jury would also gather for their discussions between the acts, so that the competitors had to leave it and wait in the stairway. Photographers were jumping around onstage throughout the acts. During the final performance of one band, the background music, which had accompanied a previous announcement, was still playing throughout the entire first number.

With the awarding of the prizes, the following occurred: There were not three prizes awarded, as announced previously, but only two. The “Special Prize – Best Vocalist”, specified in the conditions of the competition, was brusquely swept under the carpet in the prize-giving ceremony which followed on from the final round. There had been at least four vocalists in the competition, two of whom were in the final. We do not want to miss to mention that this competition also has its good aspects. The decisions of the jury were to our minds always fair and unbiased; each of the winners deserved to win. Throughout the competition there was also an overly warm-hearted, friendly and open atmosphere amongst the competitors, despite, or perhaps even because of, the unacceptable way in which the event was organised. Additionally, we were met with a remarkable friendliness and helpfulness both by the young volunteers, who were involved in a great number in the practical organisation of the competition (and who themselves spoke, if only through implication, of disrespectful treatment by the organisers), and the Romanian public.

Last but not least, Bucharest is an exciting, vibrant city with a mixture of old south-east European grandeur, socialist culture and modern western influence, which often amazed us and has left a lasting impression on us. We do not wish to claim that the competition as a whole is bad, but we feel that anybody who is intending to take part in it should be fully aware of the conditions that he or she might have to deal with.

On this note and with the very best regards”

V.W. (Leipzig, Germany)

K. T.(Leipzig, Germany)

P. S.(Leipzig, Germany)

V. T. (Ljubljana, Slovenia)

V. M. (Ljubljana, Slovenia)

P. P. (Groningen, Holland)


“Two years ago, I was in a group that entered the Bucharest Jazz prize. We left Romania perfectly aware that the spirit of the event is dubious, mainly due to the shadowy figure of it’s main organizer, a guy called Luigi. We understood this from the lack of manners with which he treated his staff of volunteers, to the intentionaly misleading information provided to us ( there was even supposed to be a string section to play with the finalists and we wrote arrangements for them to play!), and the strange unexplained fact that although we won the prize for „best band” in a band competition, but that was not the main prize, more like a second prize. In the end, it feels like calling something a music competition is a smart trick to get a jazz and classical festival for free, having bands come from all over and pay to play, rather than get paid, and get advantage taken from them (we played around town, in events more or less relevant to us). Later, I spoke with some other ex-contestants of the competition and I was not surprised to learn that they experienced the exact same as us, so I would strongly advice jazz or classical students to steer clear from this one, although we definitely met some really nice people and even made some friends there.”

Anonimous – Rotterdam, the Netherlands


“Dear Jazz Compas,

I do not want to get anyone in trouble, but I also would like to express my disgust with the whole competition. Please see several facts below, that I would like to share with you:

1) The judges have nothing to do with the selection of the ‘finalists’. They accept ANY band that will pay the registration fee and pay their way to get there. This means the overall standard is VERY low, and some bands DID NOT EVEN PLAY JAZZ…..!!! They played some kind of pop/ rap/ funk concoction that was extremely sub-par. Most of the ‘jazz’ bands could not even keep forms or play in tune either, they were in fact so bad I could not even stay and watch them.

2) We were asked to play for Romanian royalty for free, all bands refused and the organizer (Luigi) got very mad.

3) Our band was personally asked to play again, another different concert for free (by Luigi)… we declined…… and he got mad.

4) When we performed for the semi-finals, I moved the guitar amp and was apparently not allowed to do so, as it gave us an ‘advantage’. This eventually meant that the organizer (Luigi) docked our band points, even though he was not a judge. He docked our band so many points in fact, that it was impossible for us to win. So he basically disqualified us from the competition for moving a guitar amp.

5) The judges only included ONE JAZZ JUDGE. None of the other judges had a clue about jazz.

6) We were told that there would be a string quintet provided for the finals, and our band arranged a string piece specifically for the competition, rehearsed and performed it in NYC to practice for the competition, but…. on the day of the finals (our band was selected as one of 4 finalists out of the 20+ semi-finalists) we were told that there was ‘no string quintet’.

There are many other serious and corrupt things that occurred, but I don’t want to get anyone in trouble, mention any names, etc. If you have any questions, please feel free to ask.

I hope no one ever does this horrible competition ever again. The entire thing is a huge scam, run by a man with a huge ego and obvious power problem.

Best Regards”

Q.A. – New York, U.S.



[Limba română, traducere.]

„Stimate domn,

Stimata doamnă,

Dragi colegi,

Noi, muzicienii semnatari, care au luat parte la a 3-a editie Bucharest International Jazz Competition ce a avut loc anul trecut, la 07-13 mai la București. Datorită circumstanțelor pe care le-am trăit  în această competiție, ne simțim ca și cum am ar trebui să le facem cunoscute public, sau cel puțin printre cei din domeniul muzical, acum, că această competiție va avea loc din nou în curând. Următorul raport este alcatuit pe baza  propriilor noastre experiențe personale și cea a altor participanți din diverse alte țări. Bucharest International Jazz Competition este organizată de compania jmEvents.ro.

Organizatorii au planificat ca participanții să fie prezenți pentru întreaga durată a concursului (7 zile + 1 zi în avans pentru înscriere), invocând motivul că ordinea de participare a grupurilor este trasa la sorți în prima zi. Participanții trebuie să plătească o taxă de intrare de € 100 de formație și în plus, pentru propria lor de deplasare și cheltuielile de cazare. În ceea ce privește cazarea, un anumit hotel este recomandat de către organizatori, la un pret special de 25 € pe persoană, pe noapte, care urma să fie plătit în avans. Cu toate acestea, un apel telefonic la secretariatul concursului a relevat faptul ca oferta de cazare erau camerele de trei persoane, la un preț de € 75, și că această taxă ar fi fost percepută, chiar dacă camera s-ar fi ocupat doar cu 1 sau 2 persoane. Când ne-am exprimat dorința de a căuta o alternativă mai ieftină pe cont propriu, persoana cu care am vorbit a devenit cumva enervată. Alți participanți au raportat experiente similare. Tragerea la sorți nu a avut loc pentru a determina ordinea de participare a formațiilor. În schimb, o ordine prestabilită a fost citită în prima zi în cadrul ședinței de organizare. Mai mult de atat, în aceeași zi, am descoperit o ediție nou publicată de o revistă de evenimente săptămânale, în care fusese deja publicată ordinea aparițiilor programate a formațiilor din concurs.

Organizatorii au anuntat pe site-ul lor că  vor fi masterclass-uri, jamsession-uri și ateliere de lucru cu „specialiști internaționali”, organizate să ruleze pe durata concursului. Pe întreaga durată a evenimentului nu a existat mai mult de 1 atelier de lucru, care a fost condus de solistul a unui grup olandez necunoscut. Nu au fost jamsession-uri deloc.. Facilitățile de repetiții promise de organizatori au fost următoarele: au oferit o sală într-un teatru, în care toate cele 12 trupe participante trebuiau sa o folosească una după cealaltă (!). Nu existau amplificatoare și nici tobe, ci doar un pian și un sistem PA cu două microfoane. (Ca răspuns la întrebarea rezonabilă cum poate o trupa de jazz-ar repeta în aceste condiții, am primit răspunsul, cităm: „Cele mai bune repetitii sunt unplugged”.)

De asemenea, în modul în care a avut loc concursul în sine au apărut unele manevre îndoielnice. Conform regulilor, fiecare grup participant a trebuit să cante de două ori. Unul din aceste spectacole trebuia să aibă loc într-un „spațiu neconvențional”. Acest spațiu a fost „Hard Rock Café Budapesta”, unul dintre celebrul lant de restaurante – frecventate de un public ”nouveau riche”, care nu au arătat mult interes în acțiunea de pe scenă. Performanțele au avut loc în fața oaspeților, care luau masa vorbind unul cu altul.

În general, au existat doar unul sau doi membri ai juriului prezenti (care de fapt ar fi trebuit să fie alcătuit din patru membri) – de multe ori chiar lipsind chiar pe durata intregului concert. În primele zile nu a fost furnizată nici măcar apă pentru grupuri. Dotările tehnice de acolo (tobe, amplificatoare, etc) au fost de o calitate foarte de slabă. Probele de sunet au trebuit să aibă loc dimineața devreme, înainte de ora de deschidere a localului. Când am ajuns acolo, am fost surprinsi să descoperim că concertele din competiția din Hard Rock Cafe erau publicate în materiale promoționale (pliante, pe internet), în calitate de concerte din cadrul unui festival intitulat „Caffe Festival”.

Scena principala a fost într-o sala de concert, „Auditorium”. Condițiile de concert au fost în general bune, dar cu toate acestea au apărut mari restricții: chitaristilor nu li s-a permis să pună amplificatorul pe scaun, într-o poziție ridicată, ci li s-a spus să le pună pe podea. (Observațiile organizatorului: Ai putea face acest gen de lucru într-un club de jazz, acolo poti sa-ți legi amplificatorul de cap – în ceea ce-l privea – dar aici, într-o sală de concert, un pic mai mult respect ar trebui să fie afișat.) Drept culise exista o singură cameră mare, în care juriul se aduna de asemenea pentru discuțiile între recitaluri, astfel încât concurenții trebuiau să iasa afără și să aștepte pe scări. Fotografii săreau pe scena de-a lungul recitalurilor. În timpul ultimului recital, muzica de fundal care a însoțit un anunț anterior, s-a auzit încă pe durata întreaga a primei piese din recital.

Cu acordarea de premii, au avut loc următoarele: Nu au fost trei premii acordate, după cum s-a anunțat anterior, ci numai două. „Premiul Special – Cel Mai Bun Artist” prevăzut în condițiile de concursului, a fost brusc ascuns sub covor, în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor, care a urmat după runda finală. Au existat cel puțin patru vocalisti în competitie, dintre care doi erau în finală.

Noi vrem însă  să menționăm că acest concurs are, de asemenea, aspectele sale bune. Deciziile juriului au fost tot timpul în opinia noastră corecte și imparțiale, fiecare dintre câștigători merita să câștige. De-a lungul concursului a fost, de asemenea, o atmosferă caldă, prietenoasă și deschisă între concurenți, în ciuda, sau poate chiar din cauza modului inacceptabil în care evenimentul a fost organizat. În plus, ne-am întâlnit cu publicul român și prietenia remarcabilă și ajutorul tinerilor voluntari, care au fost implicati într-un număr mare în organizarea practică a concursului (despre care au vorbit ei înșiși prin implicarea lor, de tratamentul lipsit de respect din partea organizatorilor).

Nu în ultimul rând, Bucureștiul este un oraș interesant, vibrant, cu un amestec de vechi între grandoarea Europei de sud-est, cultura socialistă și influența occidentală modernă, care de multe ori ne-a uimit și ne-a lăsat o impresie memorabilă. Noi nu dorim să pretindem că acest concurs ca întreg este rău, dar suntem de părere că oricine care intenționează să ia parte la acesta ar trebui să fie pe deplin conștient de condițiile cu care ar putea avea de a face.

Semnăm această scrisoare și cu cele mai bune ganduri,

V.W. (Leipzig, Germania)

K. T. (Leipzig, Germania)

P. S. (Leipzig, Germania)

V. T. (Ljubljana, Slovenia)

V. M. (Ljubljana, Slovenia)

P. P. (Groningen, Olanda)


„Acum doi ani, am fost într-un grup care a participat la Bucharest International Jazz Competition. Am părăsit România perfect conștienți de faptul că spiritul evenimentului este dubios, în mare masură datorită figurii întunecate a principalului organizator, un tip pe nume Luigi. Am înțeles asta din lipsa de maniere cu care acesta și-a tratat personalul de voluntari, informațiile deliberat înșelătoare care ni s-au furnizat nouă (nu a existat nici măcar grupul de corzi care era prevazut să cante cu finaliștii și am scris aranjamente pentru el să fie cantate!), iar faptul inexplicabil de ciudat că deși am câștigat premiul pentru „cea mai buna trupă” într-o competiție de trupe, acesta nu a fost premiul principal ci un fel de al doilea premiu. În cele din urmă, realizez că un concurs de muzică poate fi un truc inteligent pentru a obține gratis un festival de jazz și un festival de muzică clasică, având trupe care vin din toate colțurile lumii care să plătească pentru a cânta în loc să fie plătite, profitând de ele (am a cântat prin oraș, în evenimente mai mult sau mai puțin relevante pentru noi). Mai târziu, am vorbit cu alți foști concurenți din competiție și nu am fost surprins să aflu că au pățit exact ca și noi, așa că am să recomand cu tărie studenților de jazz sau studenților de muzica clasică să evite categoric concursul, cu toate că am întâlnit cu siguranță și oameni minunați cu care ne-am împrietenit. „

Anonim – Rotterdam, Olanda


„Dragă Jazz Compas,

Nu doresc să creez probleme nimănui, dar, de asemenea, aș dori să-mi exprim dezgustul despre această întreagă competiție. Vă rog să citiți mai multe amănunte mai jos, fapte pe care aș dori să le împărtășesc cu voi:

1) Membrii juriului nu au nimic de a face cu alegerea de „finaliști”. Ei acceptă orice trupă care va plăti taxa de înregistrare și modalitatea lor de a ajunge acolo. Aceasta înseamnă că standardul general este foarte scăzut, iar unele trupe nu au cântat JAZZ …..! Au cantat un fel de amestec de pop/rap/funk care a fost de o extrem de joasă calitate. Cele mai multe dintre formatiile de „jazz”, nici măcar nu au putut ține forma sau nu au putut cânta acordat măcar, au cântat de fapt așa de prost că nu am mai putut sta să-i urmăresc.

2) Am fost rugat să cântam gratuit pentru oficialităti din România, toate formatiile au refuzat și organizatorul (Luigi) a devenit foarte nervos.

3) Formația noastră a fost personal solicitata sa cante din nou (de catre Luigi) un alt concert gratuit… am refuzat …… și s-a înfuriat.

4) Când am cântat pentru semi-finală, mi-am mutat amplificatorul de chitară și se pare că nu era permis să fac acest lucru, deoarece asta ne-a dat un „avantaj”. Acest lucru în cele din urmă a însemnat că organizatorul (Luigi) a scazut din punctele trupei noastre, chiar dacă el nu era membru al juriului. El a scazut din punctele trupei noastre atât de mult, încât de fapt, a fost imposibil ca noi să câștigam. Deci, el practic ne-a descalificat din competiție pentru mutatul unui amplificator de chitară.

5) Juriul a avut doar un singur membru din JAZZ. Nici unul dintre ceilalți membri ai juriului nu aveau habar ce înseamnă jazz.

6) Ni s-a spus că va fi un cvintet de coarde prevăzut pentru finală, iar formația noastră a aranjat o piesă pentru corzi special pentru concurs, a repetat-o și a cantat-o în New York pentru a exersa pentru concurs, dar …. în ziua finalei (formația noastră fiind selectată ca una din cei 4 finaliști din cei 20 + semifinaliști), ni s-a spus că nu există „nici un cvintet de coarde”.

Există multe alte lucruri grave și corupte care au avut loc, dar eu nu vreau să creez probleme, să menționez nume, etc. Dacă aveți întrebări, vă rugăm să nu ezitați să întrebați.

Sper că nimeni nu va mai participa vreodată la acest concurs oribil. Toată povestea este o înșelătorie uriașă, condusă de un om cu un ego imens și o evidentă problemă de autoritate.

Toate cele bune.”

Q.A. – New York, SUA


One Response to “Bucharest International „Jazz Competition” – NO COMMENT!”
  1. G spune:

    Da, din pacate e destul de stiuta prin piata muzicala locala atitudinea acestui domn – straniu cum totusi inca functioneaza un festival de o oaresce anvergura care are halul asta de atitudine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: