Jazz Compas

Am creat o nouă rubrică inspiraţi de unul din cei mai pasionaţi susţinători Jazz Compas! Din „lipsa unui blog” propriu aşa cum o spune chiar el, Dan Gheorghevici, ne-am hotărât să oferim noi un spaţiu deschis celor care sunt atinşi de acest microb al jazz-ului şi vor să ne povestească experienţele lor! Aşadar, iată rubrica Jazz Fan pentru voi, toţi iubitorii de jazz. Scrieţi-ne la adresa jazzcompas@gmail.com sau lăsaţi-ne un mesaj pe pagina facebook Jazz Compas. Vă dedicăm această pagină! Redacţia Jazz Compas

_________________________________________________________________________________

Dan Gheorghevici:

“La mulţi ani Dan!”
(azi faci 1 an de când te duci la Act la Stagiunea de Jazz)
sau

“Povestea jazz-ului in viata mea si ce a insemnat primul an de jazz serios!?”

Deci da, azi, va spun sincer ca se face exact un an de cand am descoperit Stagiunea de Jazz de la Teatrul Act. Ei bine si ce mare scofala? Pai nu e chiar asa… stati sa va spun…

In loc de prefata… Jazz-ul este o cochetarie frumoasa cu care merita sa te intersectezi pe alocuri in viata (o spune entuziastul din mine). Totul a inceput prin liceu-facultate. Pe langa “electronica si Seattle” care ma dominau total pe acea vreme, prindeam uneori emisiunile de pe TVR ale lui Mosu (Florian Lungu) si dupa am vazut tot la TVR inregistrarea concertului de la Bucuresti al lui Petrucciani (tatal meu imi spunea pe atunci: “stai sa vezi concertul asta pt ca e ceva frumos… e cultura”… la fel imi mai spusese si cand eram mai mic despre alte concerte cum ar fi Jean Michel Jarre sau Pink Floyd, care erau “date pe bulgari” atunci)

Si uite de aici am inceput asa timid cu casete cu “Playground” al lui Petrucciani , cateva “greatest hits of jazz” cu selectii din “standarde”, apoi cu putin Coltrane si stimabilele doamne Ella, Sarah si Billie. Dupa care am descoperit internet-ul si un tip rusnac S****** parca, care aducea cd-uri. El alimenta cu “muzica” cateva tarabe din Universitate sau Romana. Trecea pe la internet café-ul unde ma duceam frecvent si cara dupa el un gentoi mare cu cd-uri. Ghici ce? Mi-am luat primele mele cd-uri cu jazz: Erroll Garner, Dave Brubeck, Keith Jarrett, Ben Webster… Suplimentar faceam “cercetari asidue” dupa jazz pe Youtube si pe net. Dar cu toate astea lipsea ceva si desi trecusem prin Swing, prin Laptarie, nu avusesem ocazia sa vibrez la un live impreuna cu Dl Jazz.

Iar anul trecut am fost cu bunul meu prieten Adrian Serban la primul concert de jazz. Nu stiam cine canta, cu se mananca, dar mi-a sarit in ochii “Years after Petrucciani”. Si mi-am zis “why not give it a shot”. De George Natsis auzisem la TV si la Act mai fusesem doar odata la “American Buffalo”.

Ce a urmat e greu de exprimat. A inceput pur si simplu ceva nou in viata mea de care incontrolabil am devenit dependent. “Addicted to J” se numeste sindromul meu O noua lume si mai ales un loc doar al meu (“al meu” = da al meu, pt ca fiecare suntem subiectivi si unici in existenta, dar mai ales pt ca traim diferit muzica in noi). Un loc in care abia astept sa ajung in fiecare a doua Miercuri, a fiecarei luni (atunci cand e Stagiune). Cu ei am inceput o poveste frumoasa care nu vreau sa aiba final. I-am descoperit pe rand pe George Natsis, Adrian Flautistu si pe Vlad Popescu (“tipu” asta din urma Popescu o sa va mai povestesc de el). Au urmat pe langa acest trio, pe rand, in ordinea aparitiei si a numerelor de pe tricouri: Alex Man, Sorin Romanescu, Liviu Negru, Sebastian Burneci, Catalin Milea, Michel Acker, George Dumitriu, Ciprian Pop, Ionut Virlan… “to be continued!”

Si partea cea mai “cool” acum vine, pt ca in paralel am inceput sa caut si sa le urmaresc activitatea muzicala a oamenilor pe care i-am vazut la Act. Si ce sa vezi… este un univers intreg aici, oamenii acestia sunt ca o panza de paianjen, fiecare un nod separat al panzei, cu povestea si istoria lor muzicala, dar uniti intre ei… evident uniti de jazz -ul care il canta. Si asa a aparut spre exemplu in peisajul meu Mircea Tiberian, Nadia Trohin, John Betsch sau Marius Popp.

Am descoperit evident pe rand si alte locuri: Palatul Ghika, Arcub atat evenimentul cat si sala de concerte, Jazzbook, Mignon, Green Hours si revista Jazz Compas… si dupa cum era de asteptat locuri noi implica de la sine muzicieni noi: Mircea Tiberian Aleea Cosmonauţilor feat. Chris Dahlgren & Christian Lillinger & Nadia Trohin; Medeski & Martin & Wood; James Carter Organ Trio; Three for Helen (Elena Morosanu, Ionut Bica, Michael Acker, Alexandru Cocis); Eugen Gondi Trio (Eugen Gondi, Catalin Milea, Bambam Rodriguez); Cristian Soleanu Twin Toughts International Quartet (Cristian Soleanu, Mattia Magatelli, Kristijan Krajncan, George Dumitriu); Catalin Milea Hammond Trip cu Adi Stoenescu si Tavi Scurtu; Exceptionalul concert Remember Jancy Korossy (Nicolas Simion, Ryan Carniaux, Mircea Tiberian Chris Dahlgren, Drori Mondlak); Elena Mindru Quintet.

Cel mai tare a fost sa descopar multi muzicieni romani dar si cateva nume sau albume de referinta: Marius Popp, Jancy Korossy, Richard Oschanitzky, Dan Mandrila, Opus 4 sau albumul lui Marius Popp “Live la Ateneul Roman 1984”.

Si am zis ca ma incadrez intr-o singura pagina dar nu am reusit si mai pot continua. Dar pe scurt asta e ce s-a intamplat intr-un singur an abia, de cand am fost la un concert si in mare parte tot ce s-a legat dupa de la/prin acel concert. Si un alt lucru minunat in viata mea este ca Vlad mi-a devenit profesor intre timp. (dar asta va fi subiectul unui alt “articol” ceva mai incolo)

Cam asta e cu amicul meu dl. Jazz si primul an de jazz mai “serios”, in care am inceput sa il caut si spre bucuria mea cautarile mele au fost rasplatite pe masura de cele mai multe ori. Nu stiu sa il cant (inca), visez sa ajung sa il cant, dar imi place foarte mult sa il ascult. Nu stiu inca daca e o muzica, eu cred ca e mai mult o stare de spirit. De ce? “So simple” pt ca in fiecare din noi cand il ascultam face sa nutreasca stari de tot felul… cu nostalgie, tristete, bucurie, extaz, rascolind amintiri, nascand vise…

Si poate daca pt unii, ce e mai sus pare ”ceva”, eu mi-am dat seama ca nu am apucat inca sa vad sau sa cunosc macar prefata cuvantului JAZZ.

Asa ca La multi ani Dan! Te-ai facut maricel acum si ai un an ! Un an de Stagiune la Act! Si ai mai invatat cate ceva nou si ai pus in bagaj cateva caramizi. Multumesc tuturor celor de mai sus ca au existat sau ca exista.

P.S.: Stiti cum voi sarbatori azi? Ma duc la Act sa revad “Years after Petrucciani”!

_________________________________________________________________________________
Jazz Compas Live pe 28 februarie Sala Arcub