Jazz Compas

Rubrica Ideea Saptămânii este o pagină pe care revista Jazz Compas o pune la dispozitia artistilor care doresc sa exprime un punct de vedere, sa publice un articol, eseu, etc. Jazz Compas nu este co-autor la conţinutul acesteia.

–––––––

Ideea săptămânii prezentată de Alex Simu
Grădinarul şi peştişorul auriu

De fiecare dată când trec prin România observ că s-a mai schimbat ceva. Uneori spre bine alte ori spre rău. Cel mai recent fenomen care vad că ia amploare este cel de segregare a muzicienilor pe diferite „stiluri muzicale” lucru care mă duce cu gândul la următoarea comparație.

Mergi la piață să cumperi roșii, castraveți, ceapă. Vrei să faci o salată. Te uiţi după ele, dar de la distanţă vezi etichetele şi preţul. Etichetele într-o piață au fost create pentru a-i ajuta pe oameni să recunoască produsele de care au nevoie. Ele nu sunt acolo pentru a defini munca grădinarului. Un grădinar serios și pasionat însămânţează 5-6 feluri de castraveţi, 5-6 feluri de roşii și alte 4-5 feluri de ceapă. Că așa sunt ele de mai multe soiuri, mai mici, mai mari, mai lungi mai scurte. Dar…. acelaşi grădinar în piaţă el vinde tot roșii, castraveți și ceapă. Unde e legătura….. ? Există și clienți rafinați care știu exact ce soi de ceapă vor la salată și ce soi de castraveți pun la murat. Și atunci au cu totul alt tip de conversație cu grădinarul.  Mai nou în România se pare că grădinarul nu mai cultivă diferite soiuri, ci a rămas doar la unul. Şi poate dacă îl întrebi ce fel de roşii sunt acelea, el îți va răspunde….  „Ce fel să fie bre’?…. Roșii… roşii, nu vezi? ” (Dacă nici el nu mai știe ce cultivă… noi nu știm ce mâncăm, ce viață este aia?)

Jazz, Blues, Pop, Funk, Rock, despre ce vorbim noi aici? Toate cuvintele astea nu au nici o semnificație pentru un muzician profesionist. Dacă noi ca muzicieni cădem în capcana etichetelor și devenim noi însine nimic mai mult decât o etichetă „eu cânt jazz, eu sunt de jazz” deja este clar cu nu mai înțelegem cu ce ne ocupăm și pretindem asta în speranța că cineva ne va crede. Trebuie să înțelegem care este scopul pentru care facem muzică. Aceste etichete există numai ca o casă de discuri să poată vinde, dar noi suntem cei care trebuie să facem diferenţa între cele mai subtile nuanţe, să găsim asemănările și diferenţele.

Eu, un peștișor din acvariu, sunt de fapt un rechin fioros, sau un şalău, că așa scrie pe eticheta mea. Este amuzant poate? Acel mic peștişor chiar poate crede că el este altceva, pentru că nu a înnotat nicăieri în viața lui decât în propriul său acvariu și acolo se oprește înțelegerea lui.  În realitate nu există astfel de etichete puse pe muzicieni. Cum am putea noi ca muzicieni profesioniști să spunem „eu sunt de jazz” când noi știm bine că muzica nu are granițe și este mereu într-o continuă schimbare?!

Dacă pornim cu o viziune îngustă produsul nostru va fi și mai îngust. În loc să cântam stiluri trebuie să cântăm mai întâi muzică și să uităm de aceste etichete. Numai aşa putem să învățăm unii de la ceilalți și să ne inspirăm unii pe ceilalți spre orizonturi mai largi.