Jazz Compas

Dincolo de inerentele superstiţii ale unei zile de 13, dar cu previziuni benefice pentru luna lui martie (profesionalism, simţ practic, creativitate,  disciplină), Stagiunea de Jazz Radio România Cultural – Orchestrele şi Corurile Radio oferă propriul “mărţişor-jazzy”. Sub semnul presupunerilor astrale menţionate, însă dovedite constant în spaţiul uzanţelor nonconformiste de la Teatrul Act, doamnele, domnişoarele,  dar şi domnii  vor putea să-şi edifice pe 13 martie 2013, tot de la ora 19,00, previziunile astral-estetice (îmbinarea frumosului cu durabilul şi funcţionalul) în sonorităţile “jazzy” ale chitarei. Alături de trioului permanent al stagiunii (George Natsis – pian, Adrian Mircea Flautistu – contrabas şi Vlad Popescu – baterie) vor fi prezenţi Sorin Romanescu, Alex Man şi Liviu Negru.

“O istorie a chitarei în jazz”  se vrea o expunere sonoră modulantă cu referire precisă la importanţa acestui instrument  în muzica de jazz. Nu este un exerciţiu didactic, nici o înşiruire conceptuală aleatorie a literaturii chitarei în jazz. Este vorba despre focalizarea esenţialului prin teme standard, fie  destinate direct, fie  adaptate în timp de către “titanii” chitarei în muzica de gen. Pat Martino cu propriul portofoliu interpretativ (“Minority” semnat Gigi Gryce şi  „Along Came Betty” de Benny Golson, un expozeu tipic “bibop/hard bop” de pe la jumătatea secolului trecut), orginalul  Pat Methneny (“Question and Answer”  un altfel de “bop”, modern, entuziasmant), rafinatul West Montgomery („Four on Six”, Unit 7” şi “Road song” standarde fundamentale ale anilor *60) sau luxuriantul  Bukky Pizzarelli (“Darn That Dream” reprimenirea sonoră a Broadway-lui interbelic) sunt redefiniţi artistic pentru reamintire sau, de ce nu, pentru acumularea unei muzici nedescoperite încă de public.

Pe Calea Victoriei nr. 126, la Teatrul Act, miercuri 13 martie 2013, de la ora 19,00, se anunţă o seară dominată de tuşeul chitarei, în fapt o deschidere intenţionată a „lăzii cu zestre” pentru ca cei ce vor fi prezenţi acolo să se convingă şi să-şi imagineze că fără chitară jazz-ul de astăzi nu ar fi existat.