Jazz Compas

Nu ştim dacă John Coltrane şi-ar fi dorit sau nu să fie urmat în carieră de către unul din fiii săi, sau, mai mult decât atât, acesta să aleagă drept instrument chiar saxofonul tenor. Dar iată că, în cazul de faţă, Ravi adevereşte încă o dată expresia „aşchia nu sare departe de trunchi”. Pentru familia Coltrane rădacinile arborelui genealogic ale jazz-ului sunt bine înfipte şi de neclintit.

Duminică 11 mai pe scena Lantaren Vesten din Rotterdam am ascultat o muzică infinită ce tinde spre armonie universală, în starea sa cea mai pură, cântată de Ravi Coltrane Quartet – Ravi Coltrane saxofoane, David Virelles pian, Dezron Douglas contrabas şi Johnathan Blake tobe.

Ca un ciclu complet al unei vieţi în jazz, concertul debutează cu piesa Epistrophy (Thelonious Monk), urmată de „Who Wants Ice Cream”, compoziţia trompetistului Ralph Alessi pe care o regăsim pe albumul lui Ravi “Spirit Fiction” (Blue Note).”The Message”, a treia prezenţă ancestrală a serii, a răspandit în sală influenţe spirituale, arpegiile saxofonului lui Ravi amintind puternic de tatăl său şi „A Love Supreme”. Călătoria continuă cu “Segment” (Charlie Parker) şi apoi o piesă tribut pentru Alice Coltrane: “For Turiya”, o compoziţie a contrabasistului Charlie Haden alături de care Alice a cântat şi înregistrat în nenumărate rânduri.

“For Turiya a fost compusă în 1976, special pentru ca ea să cânte la harpă pe albumul meu de duete întitulat Closeness. Introducerea piesei cântată de Alice este ca o ascensiune spre Rai. Îţi taie răsuflarea” afirmă Haden.

În 2007, anul morţii mamei sale, Ravi Coltrane a înregistrat “For Turiya” alături de Haden, poveste pe care ne-a spus-o chiar el despre mama sa, în cuvinte rostite emoţionant. Chiar la început de carieră, aceasta i-ar fi zis fiului său următoarele: “Dacă vrei să cânţi jazz, trebuie să studiezi cu Charlie Haden”, lucru zis şi făcut, urmând ca numai câţiva ani mai târziu Ravi să li se alăture celor doi pe scenă. O renumită interpretare a lor este cea a piesei „A Love Supreme”.

O seară în care Ravi Coltrane Quartet a cântat până când nu a mai fost nimic de spus. Cei patru părăsind apoi sala, la fel de sincer cum au păşit pe ea iniţial, fără nici o prezentare şi dezbrăcaţi de orice pretenţii, purtând cu ei numai sufletul şi muzica.

Foto şi articol de Raluca Baicu